Asociația Distribuitorilor Europeni de Medicamente (ADEM), reprezentativă pentru sectorul distribuției paralele din România își manifestă îngrijorarea și a sesizat Comisia Europeană privind unele modificări și completări ale Legii 95/2006, a căror implementare din 24 noiembrie reprezintă nu numai o barieră tehnică dar are și un impact direct și efectiv asupra Pieței Unice.

În pofida îngrijorărilor privind deficitul bugetar al României, creșterea istorică a prețurilor medicamentelor începând cu luna august a acestui an este, fără de tăgadă, o victorie. O victorie a autorităților, care s-a lăsat mulți ani așteptată, în special de către producătorii de medicamente dar cumva contraintuitiv, și de către oamenii de rând, pacienți și asociațiile acestora.

Pacienții s-au confruntat ani la rândul cu problema spinoasă a lipsei medicamentelor, atât pre- cât și post-pandemia de Covid-19, prin urmare, așteptarea lor, de a revedea pe piața din România, unele medicamente dispărute sau disponibile doar pe alocuri și în cantități mici, este justificată. În toți acești ani de lipsuri și disperare de a găsi medicamentele necesare, au existat sau au fost căutați mulți vinovați.

Nu puțini au fost cei care, nefiind cunoscători ai pieței reale a medicamentului, naționale și europene, au pus, aproape exclusiv, pe seama exportului paralel lipsurile cronice ale medicamentelor de pe piață iar pe acest lucru au mizat uneori și decidenții responsabili de politica medicamentului.

Aceștia din urmă au recurs de multe ori la luarea unor măsuri pompieristice, prin care au blocat exportul paralel, cu justificarea securizării pieței naționale, în realitate însă sub presiunea producătorilor pentru care modul de calcul al prețurilor precum și sub-finanțarea bugetului alocat medicamentelor, au condus la mii de retrageri temporare sau permanente ale medicamentelor de pe piața noastră și la aprovizionarea insuficientă cu alte medicamente, din motive pur comerciale.

În esență, nu se pot exporta paralel medicamente care lipsesc sau sunt prezente pe piață în cantități insuficiente ci doar acele medicamente care sunt in surplus si numai dupa ce Agenția Medicamentului (ANMDMR) a fost notificată în avans și nu a constatat o situație de risc cauzată de o aprovizionare a pieței naționale în cantități insuficiente.

După cum se știe, pacienții asigurați beneficiază de medicamente care se eliberează pe bază de prescripție medicală, în diferite grade de compensare: 50%, 90% sau 100%. Lista medicamentelor compensate din România cuprinde în prezent peste 6200 de medicamente iar prețurile medicamentelor au crescut, așa cum arată Institutul Național de Statistică (INS), cu peste 20% în prima lună după implementarea creșterii. Astfel, dacă în cazul medicamentelor compensate 100% de stat, pentru anumite categorii de pacienți sau boli, pacienții nu au cum să simtă această creștere, mulți pacienți vor simți presiunea financiară în cazul celor compensate 50% sau 90%.

Legea 95/2006 a medicamentului este amplă și întortocheată, suferind zeci dacă nu sute de modificări de la data emiterii până în prezent, iar contextul actual economic dificil face ușor de trecut cu vederea modificări ale acesteia, urgente sau nu. Evaluarea unui risc de către autoritățile competente, în cazul de față riscul de penurie al medicamentelor, ar trebui să implice participarea cu precădere a părților interesate la examinarea măsurilor de precauție, de îndată ce rezultatele evaluării riscului sunt disponibile.

Riscurile de penurie ar trebui examinate de la caz la caz  iar măsurile nu pot fi extinse într-un mod general și arbitrar la totalitatea produselor puse pe piață, așa cum este în prezent ci doar la o listă definită de medicamente cu risc de penurie. Principiile generale ale gestionării riscurilor rămân aplicabile în cazul invocării principiului precauției, respectiv acela de prevenire a apariției penuriilor din cauza exportului paralel.

În timp ce Comisia Europeană plasează piața unică și asigurarea respectării acesteia în centrul său, afirmând acest lucru într-o Comunicare din februarie 2021 (2021/C 100/03) și întrucât prețul acestor prețuri mărite ale medicamentelor nu pot fi suportate doar din buzunarul pacienților și dintr-un buget alocat medicamentelor supus în continuare constrângerilor financiare, România a introdus recent, prin Ordonanța de Urgență a Guvernului 88 din 20.10.2023, o măsură cu efect echivalent unei blocări a Pieței Unice, marind perioada de notificare prealabilă a livrărilor intracomunitare, catre ANMDMR, de la 10 zile lucrătoare la 20 de zile. În medie anuală, începând 2017, data intrării în vigoare a Ordinului MS 269/2017, care a introdus notificările de livrări intracomunitare, mai puțin de 0,1% dintre notificări sunt respinse de ANMMDR, ceea ce înseamnă că în 99,9% din cazuri sistemul de notificare prealabilă doar întârzie comerțul intracomunitar și blochează stocurile excedentare în România (cifrele pot fi confirmate de ANMDMR).

Legea pentru aprobarea acestei Ordonanțe este încă în dezbatere parlamentară iar ADEM face toate demersurile pentru a sesiza aceste încălcări ale principiilor care guvernează libera circulație a mărfurilor în piața unică, acestea vizând deopotrivă exportul paralel cât și importul paralel.

Importul paralel de medicamente care se eliberează pe bază de prescripție medicală, deși este o soluție oferită de Piața Unică în special pentru situații în care piețele naționale sunt aprovizionate insuficient în raport cu nevoia pacienților, pe care majoritatea statelor membre au adoptat-o o data cu aderarea la UE, este ignorat de către autoritățile naționale competente, în favoarea prețurilor mai mari și ignorând flagrant principiile liberei circulații a mărfurilor în UE și SEE.

SURSA:

https://farmaciaviitorului.ro/adem-ce-cost-au-cresterile-de-preturi-ale-medicamentelor/